Istoria lui Bula

LEGENDĂ. Eroul popular din comunism este Bulă, personaj fictiv şi protagonist de bancuri într-o epocă în care mijloacele de defulare socială erau puţine.

1aprilie, „Ziua păcălelilor”, era în trecut mai mult decât un simplu prilej să-ţi „minţi” amicii. Oamenii sărbătoreau cu fast, iar glumele erau, evident, nelipsite din „meniul” zilei. Totul a început în Franţa secolului al XVI-lea. Atunci, Regele Carol al IX-lea al Franţei a mutat serbarea Anului Nou în prima zi din luna aprilie. Pentru că exista deja tradiţia de a împărţi cadouri, obiceiul a continuat, dar darurile au devenit farse şi glume. 

Şi, pentru că românii nu sunt deloc străini de „hazul de necaz”, se poate spune că umorul, bancurile, farsa şi gluma i-au ajutat să treacă prin cele mai negre perioade ale istoriei lor. Se enunţă uneori, tot în ton de glumă, că pe plaiurile acestea vieţuiau în perioada comunistă „campioni mondiali la produs şi spus bancuri”. „Ajutate” de celebrul Bulă, un personaj fictiv, considerat erou naţional în perioada de maxime oprelişti, bancurile au devenit pe atunci adevărate instituţii şi reprezentau forumul civic unde oamenii spuneau ceea ce nu aveau voie să exprime. 

Cine era Bulă? 

Bulă a trăit în România, s-a născut în comunism, la Bucureşti sau într-un oraş mare. Specialiştii consultaţi de EVZ susţin că personajul este varianta urbană a lui Păcală, urmaşul lui Gâgă din perioda interbelică. Aparent, un Bulă Moise, comandant al Securităţii, chiar a existat în Cheii Braşovului, dar, contrar eroului de bancuri, omul din Braşov era cinstit. Pe de altă parte, sociologul Alfred Bulai consideră că numele personajului se leagă de „bula papală”, o autorizaţie emisă de Suveranul Pontif.

Idiotul genial 

Spre deosebire de alţi eroi din bancuri, Bulă s-a individualizat, a căpătat personalitate şi s-a născut pentru că bancurile aveau nevoie de oameni, de stereotipuri. 

„Ne place pentru că este asemănător omul obişnuit, învinge şi pierde”, adaugă specialistul. Perioada sa de glorie au fost anii ’70 şi, deşi comportamentul său îl caracterizează într-o anumită măsură pe cel al românilor, Bulă nu este un erou creat după chipul şi asemănarea poporului. Etnologul Şerban Anghelescu susţine că „este un personaj paradoxal: idiot - genial”, iar sociologul Marius Pieleanu că „reprezintă prototipul unui om verde, căruia nu-i pasă de ceea ce se întâmplă şi care se autoironizează pentru a putea trăi”. 

În fapt, Bulă este un concept de defulare socială, care critică şi ridicularizează sistemul comunist. Adesea, în bancuri, apare cu apelativul de idiot sau cretin. Portretul eroului din bancuri Marius Pieleanu îl numeşte „Omul nou”. În percepţie românească, el este un produs al comunismului, iar în folclorul popular este un personaj relativ recent, născut în socialism, după 1944, de dictatura proletară. Putea fi orice personaj care popula clasa politică, oameni impulsivi şi luaţi în derâdere. 

Sociologul Gheorghe Onuţ mărturiseşte că a auzit chiar varianta ca protagonistul să fi fost Nicolae Ceuşescu, însă specialistul nu acordă credit acestei afirmaţii. 

Bulă reprezintă, până la urmă, şi un mod direct sau curajos de existenţă şi de simplitate, într-un mod care nu era permis în epocă. Eroul popular este duplicitar sau multiplicitar, îşi arată întotdeauna adevăratele sentimente, deşi în epocă acest lucru era practic imposibil. El poate fi considerat un personaj curajos într-o societate oprimată. 

Tâmpitul naiv, şmecher, alteori fraier 

„Bulă are aparenţa unui idiot, un comportament surprinzător, care te face să te gândeşti că nu este un deficient mintal, un om care trădează, ascunde şi are un comportament disimulat sau care disimulează un soi de inteligenţă”, adaugă şi etnologul Şerban Anghelescu. 

Marius Pieleanu consideră că înfăţişează prototipul prostiei comuniste, prin „inteligenţă sub media generală, întotdeauna neînţeles, ironic şi tot ceea ce reprezintă prostia”, iar Alfred Bulai îl vede „simpatic, isteţ, un om simplu care uneori învinge, iar alteori este învins”.

Pe de altă parte, Bulă este şi fraier, reprezintă tâmpitul naiv. Este şmecher, alteori rezolvă câte o problemă, este mai bine pregătit, are resurse. Este un om obişnuit care se descurcă, este inteligent, fraier şi întotdeauna are şarm. 

„Vorbeşte în bancuri despre performanţele lui sexuale, este nonconformist, are o atitudine directă. În glumele în care apare, ceilalţi sunt educaţi, el însă niciodată. Este cel care sparge normele într-un fel amuzant. Este un erou comic, popular”, consideră etnologul.

Cum arată Bulă? 

În bancuri, el apare în discuţii de familie, în care, de obicei, bărbatul este scos în evidenţă. Uneori Bulă are şi soră, dar, în general, el este duplicat tată-fiu. „Un bărbat în vârstă nu poate fi conceput, pentru că nu apare”, consideră etnologul, care îl vede ca pe un bărbat tânăr, cu vârsta maximă de 40 de ani.

Fizic, personajul este „înalt, butucănos, fără graţie, puternic, chiar tălâmb, disgraţios mai degrabă”.

Lingviştii consultaţi de EVZ susţin că limbajul lui Bulă nu este diferit de cel cotidian, iar în general bancurile care îl au ca protagonist sunt adaptate la situaţie şi la specificul locului. A rămas însă în vorbirea de zi cu zi expresia „eşti ca un Bulă”, folosită în sens depreciativ, cu sensul de „fraier”. 

PORECLĂ 

Bulă a intrat în Parlamentul României 

Nicolae Stan, deputat PDL, este cunoscut sub porecla „Bulă”, pe care a avut-o inscripţionată pe materialele din campania electorală. „Pe mine toată lumea mă strigă de aproape 30 de ani Bulă, dar cu respect, aşa mi-a zis un fost coleg de muncă de la CAP, pe vremea lui Ceauşescu, care Ceauşescu, preşedinte, a auzit şi el la un moment dat că la Coloneşti, în Olt, e unul Bulă. Aşa mi-a rămas porecla de atunci, eu sunt vesel de felul meu, iar oamenii mă respectă, dovadă că m-au votat”, a declarat politicianul pentru Mediafax. 

APUS 

Eroul popular a murit la Revoluţie
Moartea lui Bulă a venit odată cu prăbuşirea regimului comunist, iar după Revoluţia din ’89, oamenii l-au uitat. Eroul popular s-a stins. „Acum Bulă nu mai este omul nou, iar locul său a fost luat de Irinel Columbeanu, Oana Zăvoranu şi de alte modele care se caracterizează prin uşurinţa de îmbogăţire”, caracterizează specialiştii tendinţa actuală. 

Anghelescu observă că în anii ’90 au dispărut bancurile de orice fel, „ca şi cum n-ar fi fost produse decât într-o dictatură socială oprimată care se refulează prin anecdote. Nu-mi explic de ce sunt tot mai rare. Rezultatul libertăţii de expresie din ultimii 20 de ani a dus la dispariţia bancurilor”. 

La rândul său, Alfred Bulai consideră că „apogeul bancurilor a fost în perioada comunistă pentru că erau puţine portiţe de satiră socială”. Astfel, principalii „suspecţi” în cazul „uciderii” lui Bulă par a fi televiziunile şi celelalte mijloace sociale prin care sunt criticate astăzi neregulile şi birocraţia. 

ÎN UMBRĂ. Prăbuşirea comunismului l-a trimis pe Bulă în anonimat

NECUNOSCUT 

Mister de tip „Toma Alimoş” 

Specialiştii susţin că identificarea celor care scorneau bancuri în Epoca de Aur este greu de realizat. „N-a reuşit cineva vreodată să afle. Sursa scapă printre degete. Nimeni nu se poate lăuda că a scris bancuri cu Bulă. De obicei ele sunt adaptate şi, cu siguranţă, multe modele vechi sunt reactualizate”, consideră Şer ban Anghelescu. La rândul său, so ciologul Gheorghe Onuţ consideră acest fapt un mister de tipul „cine l-a creat pe Toma Alimoş?”. Cei care au compus bancuri au făcut-o într-un cerc restrâns de prieteni, iar apoi glumele au fost pre luate şi adaptate. Zvonuri sunt mai multe. „Am auzit chiar că securiştii au creat bancuri cu Bulă, dar e greu de crezut”, adaugă acesta. „Bulă era un personaj din clasa muncitoare, iar ban curile erau mai grosuţe, pentru clasa mijlocie de jos”. „Oamenii care creau glume aveau chipuri de personaje în minte, o mare putere de a le povesti, le spuneau 10- 12 ore fără să se repete. Aveau mintea ageră, un anumit gen de critică, de satiră. Azi, bancurile fine nu mai ţin”, consideră Alfred Bulai.

BANCURI 
Bulă la ora de dirigenţie 

- Tovarăşă dirigintă, eu nu înţeleg asta cu reciclarea cadrelor.
- Hai să-ţi explic. Voi puneţi varză la murat, nu? Ei, şi pe timpul iernii, mai întoarceţi verzele alea în butoi, nu? Le schimbaţi locul, cele care au fost dedesubt le puneţi mai deasupra şi invers. Cam aşa e şi cu reciclarea cadrelor. Ai înţeles? 
- Tovarăşă dirigintă, asta am înţeles. Ceea ce nu înţeleg este cum faci să ajungi în butoi. 

- Copii, cine ne poate spune care este scopul fundamental al socialismului? 
Spre mirarea tuturor, Bulă cu mâna pe sus. - Ia zi, Bulă, dar vezi să nu zici iar vreo prostie de-a ta. 
- Nu, tovarăşă, m-am pregătit. Scopul fundamental al socialismului este bunăstarea şi fericirea omului. 
- Bravo, Bulă, nu mă aşteptam, bravo, foarte bine. Uite că poţi. 
- Tovarăşă dirigintă, dacă îmi motivaţi absenţele de la mate pot să vă spun şi cine e omul ăla.